Puppies

La bloc

Colors

Lumea e mai frumoasa cu castile in urechi

Nu imi place sa scriu pe blog. Dar starea mea de astazi ma indeamna sa o fac.

De la o vreme nu m-am mai omorat cu muzica. Inainte ascultam o melodie pana ma saturam de ea, cautam alta si tot asa. Dar acum nici macar nu mi-am mai instalat Winamp-ul, player-ul il aruncasem intr-un sertar al biroului pana acum cateva zile cand m-am apucat sa pun melodii pe el si de abia asteptam un moment in care sa imi pun castile si sa ascult melodiile preferate.

De cand sunt la facultate, de cate ori ma intorc acasa si ma plimb prin oras, pare tot mai pustiu. Chiar daca se construiesc cladiri noi, se renoveaza trotuarele, copacii au cate un gardulet dragut din lemn in jurul lor( acum nu mai au cainii pe ce sa faca shuhu, se vor reprofila toti pe rotile de la masini ) mi se pare…gol. Am iesit in weekend cu colegii de liceu in oras si pe la 9 jumate inca mai gaseai mese libere in localuri. Cand eram noi in liceu, de multe ori vara la 8 erau pline terasele.  Nu imi mai place sa merg nicaieri aici pentru ca mi se pare totul trist si pustiu.

Dar astazi, fiind nevoita sa fac o plimbare pana in centru am zis ca daca tot e soare afara sa imi iau si playerul cu mine. Mergand pe strada imi aduceam aminte de momentele cand ma duceam dimineata la scoala cu castile in urechi. Vedeam iar copii de clasa 1 cu ghiozdanele in spate(dar cu uniforme mai colorate, nu cum aveam noi albastre si urate), aveam acelasi feeling urmand drumul pe care 4 ani il bateam in fiecare zi scoala-casa. Fiind in jur de 11-12 si a doua zi de scoala, bineinteles ca liceenii erau peste tot prin oras. Bobocii mergeau cu sacourile pe ei dezorientati, “fetitele” din clasele mai mari incercau sa impresioneze, chiar daca toata lumea era la camasa alba si pantaloni negri. Ce m-a surprins este faptul ca si liceele au inceput sa ii “ia tare” pe elevi cu uniformele. Inainte vedeai doar sacouri visinii prin oras. Acum am vazut si albastre si kaki, de la alte licee. Si mi-am adus aminte cat de “rebeli” eram noi si ne impotriveam. Tineam o camasa in banca pe care o luam in timpul orelor doar ca sa fim imbracati pe drumul inspre scoala cu tricourile care ne placeau, si dimineata ne furisam repede in scoala sa nu ne vada vreun profesor ca  suntem imbracati necorespunzator. Deh, nu mai aveam personalitate daca eram imbracati toti la fel.

Parca nici nu mai cunosc lumea. Intr-un oras in care la 2 pasi te intalnesti cu un cunoscut, acum de abia dau de 1-2 persoane pe care le cunosc. Am o gramada de amintiri in orasul asta, din clasa 1 pana in a 12-a, desi o data imi facea placere sa ma plimb acum ma simt straina. Si stiu ca nu sunt singura care se simte asa.

Cafeaua mea de zi cu zi

1 apus 3 veri

A 3a vara in care pozez acelasi loc la apus. Initial am vrut sa fac o paralela intre ele dar nu erau suficiente asa ca le-am ales pe cele acceptabile Enjoy!

The snow is salted at the end of summer

Pure(part 3)

Pure(part 2)

The PEN story